Germani basarabeni

Germanii basarabeni (în germană Bessarabiendeutsche) au fost o comunitate etnică de origine germană care a locuit preponderent în sudul Basarabiei (mai precis în Bugeac). S-au stabilit în Basarabia la începutul secolului al XIX-lea, mai ales între anii 1814 și 1842, atunci regiunea fiind parte a Imperiului Rus (sau țarist), cunoscută ca Gubernia Basarabia. Majoritatea lor proveneau din sud-vestul Germaniei actuale, Prusia precum și din Elveția și Alsacia. O parte din ei s-au strămutat în Dobrogea în perioada 1841–1856, devenind o comunitate cunoscută sub denumirea de germani dobrogeni.

Conform datelor recensământului populației din România din anul 1930, germanii reprezentau 3% din populația Basarabiei (care avea la acea vreme 2,8 milioane de locuitori). În toamna anului 1940, după ocuparea Basarabiei de către Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), cei 93 de mii de germani basarabeni au fost transferați, în conformitate cu pactul Ribbentrop-Molotov, pe teritoriul de azi al Poloniei, de unde au strămutați în 1945, în actualul land Baden-Württemberg, sud-vestul Germaniei. Alături de aceștia au fost strămutați și germanii bucovineni dar în Polonia ocupată (sau în Guvernământul General).

La recensământul sovietic al populației din anul 1989 din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.), germanii numărau 7,3 mii persoane (c. 0,2% din populația republicii), aceștia fiind însă, descendenți ai germanilor pontici (transnistreni; i.e. pontici de la „Pontus euxin”, denumire antică în limba greacă veche pentru Marea Neagră)^[1] și ai germanilor de la Volga (care au fost „împrăștiați” de Stalin pe întregul cuprins al fostei Uniuni Sovietice).

În Germania există o Societate a germanilor basarabeni (germană Die Landsmannschaft der Bessarabiendeutschen), cu sediul la Stuttgart, land-ul Baden-Württemberg.